Cascada Bigar, Valea Minisului (judetul Caras-Severin)

Nu am ajuns aici. Nu am mai auzit de locul asta pana acum. Nu stiam ca exista.

Pana ieri, cand un coleg mi-a recomandat sa scriu despre asta. Pozele sunt luate de pe google si de pe diferite blog-uri si site-uri, pe care le mentionez la sfarsit (ca sa nu fie cu suparare).

Informatiile, bineinteles, tot de pe google, Wikipedia, ziare, blog-uri.

Nu-mi doresc decat sa ajung acolo si in realitate, nu numai cu gandul.

cascada bigar 4

 

“Este una dintre cele mai frumoase cascade din Romania, unica pentru modul in care apa se imprastie si cade pe un damb plin de muschi verde.

Cascada este situata exact la Paralela 45, iarasi un fapt unic”, scrie The World Geography.

Cascada Bigar se afla in Muntii Aninei, pe Valea Minisului. Practic este locul in care izbucul Bigar se varsa in raul Minis.

Izbucul Bigar este un izvor puternic, alimentat de un curs de apa subteran ce strabate pestera cu acelasi nume din Muntii Aninei.

Dupa circa 200m, apa izvorului (bogata in calcar) se varsa in raul Minis de pe un prag stancos, formand o cascada de tuf calcaros.

cascada bigar 1 cascada bigar 2 cascada bigar 3 cascada bigar 5 cascada bigar 6

 

http://www.panoramio.com – utilizator Ela_edy

http://www.dincolodeharti.blogspot.com

http://www.sserban.blogspot.com

http://www.ziare.com

Palatul Parlamentului – un mister continuu

De mica mi-am dorit sa vizitez Palatul Parlamentului (cunoscut si sub numele de Casa Poporului). Ba chiar de cand am trecut pe langa el pentru prima oara. Imi aduc aminte ca imi doream sa pot fi printesa pentru o zi si sa locuiesc acolo, sa am servitori, multe rude, multe animale, sa dau draperiile la o parte si soarele sa-mi lumineze imensa camera…ce mai, ca in basme. A fost probabil visul copilariei mele. Pana mi-am dat seama ca visul meu e claaaaar imposibil de indeplinit.

Ei, si cand am realizat eu ca trebuie sa schimb macazul de la visul asta, am inceput sa ma gandesc pe cine “mituiesc” sa ma duca macar in vizita. Alor mei probabil ca nu le-am spus atat de insistent, prietenilor probabil nu le-am spus deloc. A trecut timpul si m-am intristat, imaginandu-mi ca nu voi ajunge niciodata in interiorul Casei Poporului.

Pana anul trecut, cand profesorul Val Valcu, de la Universitatea Bucuresti, s-a ocupat sa duca toata grupa de PR de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii acolo unde imi doream eu. A sunat, a rezolvat si a doua zi, hop si noi.

Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit in suflet in momentul in care am pasit in interiorul cladirii. A fost incredibil de frumos. Am reusit sa vizitam o mica parte din parter, 2-3 etaje superioare si vreo 2 etaje inferioare. M-am gandit cat de norocosi suntem ca detinem o astfel de minune. Da, pentru ca, din punctul meu de vedere, Casa Poporului este una dintre minunile Romaniei.

CasaPoporului_noaptea Casa-Poporului1 Casa-Poporului-de la inaltime

IMG_0764 IMG_0766 IMG_0767 IMG_0768 IMG_0769 IMG_0770

Mai jos voi adauga date concrete de pe Wikipedia. Chiar daca multe dintre informatii nu-mi sunt straine, sunt si date pe care sigur nu as fi fost capabila sa le retin in totalitate vreodata. S-ar putea sa vi se para multa informatie, dar garantez ca sunt lucruri extrem de interesante si neplictisitoare🙂

Palatul Parlamentului din Bucuresti, Romania (cunoscut inainte de revolutie sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului), masoara 270 m pe 240 m, 86 m inaltime si 92 m sub pamant. Are 12 nivele la suprafata si alte 8 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare cladire administrativa pentru uz civil ca suprafata din lume, cea mai scumpa cladire administrativa din lume si cea mai grea cladire din lume, intrand de trei ori in Cartea recordurilor. Cladirea Palatului Parlamentului se afla situata in partea centrala a Bucurestiului (in sectorul 5), pe locul care astazi se cheama Dealul Arsenalului, incadrat de strada Izvor la vest si nord-vest, Bulevardul Natiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertatii la est si Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se afla la 10 minute distanta de Piata Unirii si 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se afl astazi Palatul Parlamentului este in general o creatie a naturii, avand o inalțime initiala de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertatii este inaltata in mod artificial.

Constructia

Dupa cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceausescu a cautat un amplasament pentru a dezvolta un program foarte mare de investitii. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, in al carei proiect era prevazuta construirea Camerei Deputatilor pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecti ai vremii. In 1938 s-a anuntat inceperea demolarilor in vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Razboi Mondial si lucrurile au ramas doar pe hartie până in 1983, cand a inceput construirea Palatului Parlamentului, ceremonia oficiala a asezarii pietrei fundamentale avand loc la data de 25 iunie 1984.

Cladirea are o suprafata desfasurata de 330.000 m², inscriindu-se în “Cartea Recordurilor” la capitolul “Cladiri Administrative”, pe locul 2 in lume dupa cladirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai sai, pe locul 3 in lume, dupa cladirea de asamblare a rachetelor spatiale de la Cape Canaveral din Florida si dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparatie se poate mentiona ca aceasta cladire depaseste cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, si de aceea unele surse o caracterizeaza ca pe o constructie „faraonica”.

Dupa cutremurul din 1977, Nicolae Ceaușescu a ordonat „reconstruirea” Bucurestiului ca un nou oras, de sine statator. In anii 1978-1979 a avut loc un concurs la nivel national pentru reconstruirea Bucurestiului. Concursul a durat aproape 4 ani si a fost castigat de Anca Petrescu, o tanara arhitecta de numai 28 de ani, care a fost numita arhitect șef al acestui proiect exceptional de controversat.

Santierul propriu-zis a inceput in anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei si relocarea a peste 40.000 de oameni din această zona. Dintre cladirile disparute se numara Manastirea Vacaresti, Spitalul Brancovenesc, Arhivele Nationale, Stadionul Republicii, etc. Lucrarile s-au efectuat cu munca fortata a militarilor in termen, si astfel costul a fost redus la minimum.

Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de cladiri cum ar fi: Palatul Parlamentului – Casa Republicii, Ministerul Apararii Nationale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeti, Casa Academiei Romane, Parcul Izvor si Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului.

In 1989 costurile cladirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar in 2006 la 3 miliarde Euro .

Date generale

Dimensiunile clădirii

  • lungime – 270 metri
  • lățime – 245 metri
  • înălțime – 86 metri (peste cota 0)
  • adâncime 92 metri (sub nivelul solului)
  • suprafața construită la sol – 66.000 metri pătrați

Resurse folosite

Pentru realizarea acestei impunatoare cladiri s-au folosit:

  • 1.000.000 m³ de marmură
  • 5.500 de tone de ciment
  • 7.000 de tone de oțel
  • 20.000 de tone de nisip
  • 1.000 de tone de bazalt
  • 900.000 m³ de esente de lemn
  • 3.500 de tone de cristal
  • 200.000 m³ de sticla
  • 2.800 de candelabre
  • 220.000 m² de covoare
  • 3.500 m² de piele.

La constructie au participat 700 arhitecti si aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat in trei ture, 24 ore pe zi.

Structura si compartimentarea

Pe verticala se disting trei registre, care corespund totodata si unor zone functionale distincte.

Cladirea are aproximativ 1000 încaperi, dintre care 440 birouri, peste 30 sali si saloane, patru restaurante, trei biblioteci, doua parcari subterane, o sala de concerte.

Numele salilor si saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese dupa 1989, ele evocand evenimente importante din istoria poporului roman sau personalitati cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspiratia romanilor pentru Unire si de istoria parlamentarismului in Romania.

Istoria cladirii dupa 1989

Din 1994 in cladire functioneaza Camera Deputatilor, dupa ce sediul initial al institutiei, Palatul Camerei Deputatilor, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Romane. Incepand din 2004, aici se afla si Senatul Romaniei, initial fiind gazduit in fosta cladire a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. De asemenea, Palatul Parlamentului gazduieste in numeroasele sale sali si saloane, o intreaga varietate de evenimente, expozitii sau intalniri.

In perioada 2003-2004 a fost construita o anexa din sticla de-a lungul ascensoarelor exterioare. Aceasta constructie are ca scop facilitarea accesului la Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC), deschis in 2004, dupa o reamenajare in aripa vestica a palatului. In aceeasi perioada, un proiect ce sustinea arborarea unui steag urias a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului.

Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune si a unor facilitati sportive la nivelul 1 al subsolului.

De asemenea, din 1995, cladirea gazduieste sediul Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeana, o organizatie ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalitatii transfrontaliere in tarile membre.

O mare parte din cladire (aripa vestica, o parte din aripa de est, o parte din al doilea nivel, nivelul 3 subsol si celelalte aflate sub acesta), urmeaza a fi terminate. Intre timp, o parcare subterana se construieste in locului unui fost stadion, momentan folosit ca depozit, care a fost acoperit in timpul constructiei palatului. De asemenea, se are in plan construirea unor tunele ce leagă Calea 13 Septembrie cu subsolul cladirii.

Palatul este deschis vizitarii de catre turisti si ofera si programe de vizitare in mai multe limbi de circulatie internaționala.

Distractie in copaci

Maxim am zis! Am fost in 2011 in Brasov, la Parc Aventura. Nu eram foarte lamurita in legatura cu ce o sa gasesc acolo, dar a fost suficient sa ajung la intrare si era cat pe ce sa ma razgandesc.

Ca sa intelegeti despre ce vorbesc, am sa fac o mica introducere. Descrierea de pe site spune “Parc Aventura – Cel mai mare parc de aventura din Romania”. Eu nu pot sa spun acelasi lucru, si asta doar pentru ca este singurul pe care l-am vazut pana acum. Pana la proba contrarie, ii cred pe cuvant.

Ziceam ca, atunci cand am ajuns, era sa fac stanga-mprejur si sa ma intorc acasa. Asta pentru ca distractia se desfasoara in copaci, iar primul copac pe care il vezi la intrare reprezinta punctul de plecare al celei mai inalte tiroliene. Fiecare copac cu obstacolul lui. Scari din sfori, farfurii din lemne, poduri din panze, liene de tot felul si multe altele.

Parcul este “dotat” cu cablu de otel zincat, copaci, platforme, tiroliene, corzi si nu numai. Regulamentul este foarte strict si obligatoriu de citit. De exemplu, minorii pot participa numai cu acordul parintilor, pe platforme au voie maxim 3 persoane, activitatile pot fi intrerupte oricand de directiune in caz de vreme nefavorabila etc.

Intotdeauna esti obligat sa asisti la training. Staff-ul de acolo iti explica intocmai cum sa-ti prinzi cele doua sigurante, cum sa pasesti si ce sa NU faci. Daca mergi pentru prima oara, este indicat sa incepi cu un traseu usor, apoi, treptat, sa avansezi. De exemplu, cel mai usor traseu este cel mov (cel pentru kinderii sub 8 ani), iar cel mai greu este cel negru. O conditie ca sa te aventurezi, importanta pentru tine, este sa nu ai rau de inaltime, cea mai “rea” fiind de 20m. In rest, totul vine de la sine.

Tarifele reprezinta 3 ore de distractie si sunt variate. De exemplu, adultii platesc 39 de lei individual, picii intre 4 si 7 ani platesc 23 de lei individual, iar studentii platesc 34 de lei individual. Spun individual, pentru ca exista un alt pret daca faci parte dintr-un grup de minim 3 persoane sau dintr-o familie cu minim 3 membri.

Am ales sa scriu despre Parc Aventura pentru ca, din punctul meu de vedere, acolo le ai pe toate: adrenalina, distractie si relaxare. Da, toate in acelasi timp. Daca esti normal la cap si nu vrei sa-ti pierzi aparatul foto, nu-l iei cu tine in timp ce parcurgi un traseu. Din motivul asta, nici eu nu am facut poze, iar cele de mai jos sunt preluate de pe site-ul parcului sau pur si simplu de pe Google. Sper ca le-am ales pe cele mai frumoase si sugestive, atat cat sa va determine sa va aventurati si voi.

Have fun!

04-brasov-parc-aventura aventura p aventura parc aventura parcc parc aventura parc_aventura_brasov_1 traseu aventura parc

P.S. ca sa elimin riscul de a fi acuzata ca am furat pozele🙂, mai jos este lista cu oamenii care s-au incumetat sa ia aparatele pe trasee sau pur si simplu au facut poze de jos.

www.mocioi.wordpress.com

www.infoseason.ro

www.todoinbrasov.blogspot.com

www.butterfly9999.blogspot.com

www.amfostacolo.ro

www.evelinarustem.wordpress.com

www.lavimarcu.ro

Lacul morii – mereu colorat

In general, imi place apa. Imi place sa inot si imi place sa plutesc. Cu toate astea, intotdeauna mi-a fost frica sa vad dedesubt. Mi-a fost frica de vietatile din apa si mi-a fost frica pana si de alge. Chiar si cand am facut scuba diving, am iesit repede la suprafata cand s-a apropiat un pestisor. Punand cap la cap toate astea, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa stau deoparte si sa privesc. Sa privesc, sa aud si sa simt.

Yanni are acum un pic peste 4 ani. E vorba de catelul meu, pe care l-am primit cadou de Craciun in 2008. In afara de parcuri si imprejurimile blocului, l-am mai plimbat intr-un loc special. Pe malul Lacului Morii.

IMG_1872

Este cel mai mare lac din Bucuresti si are 246 ha. Este imprejmuit de un dig pe care se poate ajunge din cartierele Crangasi, Giulesti, Militari sau din orasul Rosu, Ilfov. In partea de nord a lacului este Insula Morii, unde au avut loc chiar si concerte (ex: Pussycat Dolls, Coke Live).

IMG_1873 IMG_1874

 

Daca pentru patruped plimbarea pe acolo este un prilej bun de a alerga si a-si consuma energia, pentru mine este exact opusul: relaxare totala. Am prins nenumarate rasarituri si apusuri care m-au apropiat atat de mult de Lacul Morii. De ce? Pentru ca, in momentele respective, lacul capata niste culori de nedescris. Soarele schimba complet aspectul apei, al copacilor si al digului. Cine se incumeta, se poate inscrie la diverse sporturi pe apa, precum windsurf, ski pe apa sau skijet. Ce nu recomand: vizitele nocturne (sau poate doar celor carora nu le este frica de lilieci)🙂

IMG_1890 IMG_1858 IMG_1881 IMG_1887

 

Jepii mici – de la Babe si Sfinx la Busteni

Cine zice ca la coborare e mai usor decat la urcare, se insala amarnic. Bineinteles, ma refer la traseele de pe munti. Prima si singura mea experienta de acest gen a fost acum jumatate de an pe Jepii Mici, un traseu aparent usor. Usor my foot! Va zic si de ce. Eram in gasca de opt. Ne-am dus in Busteni hotarati sa vizitam Babele si Sfinxul (unii nu le vazusera deloc, altii le vazusera de mai multe ori). Bineinteles ca am urcat cu telecabina. Din telecabina, cum priveam noi in jos si faceam poze, am zis ca la intoarcere o luam la pas, ca sa vedem si noi cum e si sa exploram locul. Big mistake. Am stat pe acolo vreo ora, ne-a batut vantul in cap de am innebunit, apoi am inceput sa coboram. Faza cea mai tare, fara de care traseul nu ar mai fi fost acelasi, a fost ca, de fiecare data cand ne intalneam cu cineva care urca, intrebam cat mai avem pana jos. DE FIECARE DATA raspunsul era acelasi: trei ore. Deci pe mine m-a luat capul de nervi la un moment dat. Cum sa pleci din punctul A spre punctul B, si de fiecare data sa mai ai acelasi drum si acelasi timp de parcurs? Probabil ca toti o sa ramanem marcati pe viata si o sa reactionam violent cand o sa mai auzim cuvintele astea. O alta distractie a fost faptul ca nimeni nu avea in plan coborarea prin padure. Baietii mai erau cum erau, cu tenesi si adidasi, dar noi, fetele, fiind mijlocul lui iulie, eram in…balerini. Sau, intr-un caz mai fericit (cazul meu), adidasi cu talpa subtire. Si ia si coboara, in conditiile in care noi am parcurs traseul in aproape 6 ore. La intoarcere spre Bucuresti, mai-mai ca ne bateam care sa stea in spate si sa nu conduca. De ce? Pentru ca abia ne mai tineam pe picioare.

Cu toate astea, experienta a fost unica. La fel si panorama. Am reusit sa vedem Busteniul “dintr-o bucata”. Enjoy the pictures!

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Bran-Brașov-Prahova-Râșnov

Cam 2 zile. Atât mi-a luat să parcurg traseul. Am plecat dimineață din București, am ajuns pe la 10-11 în Bran, iar acolo am găsit cazare, coincidență sau nu, la o cunoștință mai veche a părinților. Menționez că am avut toată vila la dispoziție, pentru că nu mai era nimeni. Prima zi, Castelul Bran. Toată lumea îl știe. Și dacă nu, dați o fugă până acolo. Apoi am fugit spre Brașov. Mai fusesem acolo, dar pe vremea când mă jucam cu mașinuțele (da, eu nu mă jucam cu păpușile…). Am fost plăcut surprinsă să constat că este un oraș mirific, cu fel și fel de chițibușuri și locuri frumoase. Prima oprire: Biserica Neagră, evident. Dar închisă.

Biserica Neagră

Biserica Neagră

Am dat un ocol, am făcut câteva poze și apoi am pornit într-o plimbare prin centru. După vreo oră, am fugit spre Valea Prahovei. Ei bine, acolo am văzut pentru prima oară o cascadă (probabil o să văd și Niagara când o pune tata ban la ciorap pentru drumul New York – Canada). Cascada Urlătoarea, Bușteni. Traseul este plin de….aventuri. Poduri și podulețe, scânduri și alte minunății. Însă merită efortul. Trebuie să reziști la “stres” pentru că, odată ajuns acolo, parcă deja nu mai ești pe planeta asta. Noi am găsit acolo și un cățel foarte prietenos, care nu mai putea de bucurie când a văzut că spre el se îndreaptă un grup de copile venite în excursie (flashback din clasele primare…).

Cascada Urlătoarea

Cascada Urlătoarea

Și pentru că nu ai ce să faci acolo mult timp, ne-am cocoțat pe o ditamai stânca, ne-am tras în poze cu cascada și apoi am plecat spre Predeal. Da, stiu, eternul Predeal, dar cel de care eu nu mă voi plictisi niciodată. Acolo ne-am potolit puțin foamea – eram plecați de dimineață și era închis la Mc’ pe DN1… – și apoi ne-am mai plimbat puțin. Următoarea oprire a fost la Cetatea Râșnov, unde, recunosc, nu mai fusesem (și am descoperit și eu după nu știu câți ani scurtătura dintre Predeal și Râșnov, nu’s decât vreo 22 km).

Cetatea Râșnov

Cetatea Râșnov

Intrarea…se plătește, dar nu e foarte scump (în jur de 5-6 RON, unde mai pui că studenții au și reducere). La 5 minute după ce am intrat, am dat de un alt cățel (cățeii sunt o slăbiciune pentru mine). De data asta, era unul bătrân, care nu vroia decât liniște, săracul. M-am dus să-l mângâi puțin și taaare fericit a mai fost.

catel la cetatea rasnov

Însă ce m-a surprins cel mai mult, și nu în sensul bun, este faptul că am văzut de vânzare niște cămășute, mai mult ii, dar foarte scumpe. Am trecut repede mai departe și mi-am clătit ochii cu niște priveliști de nedescris. De sus, se vede o mare de case, “Râșnov” scris cu litere de-o șchioapă și crestele a nu știu câtor munți. Concluzia: e un vis să ajungi acolo. Cine nu a fost, rău a facut!

Panorama Râșnov

Panorama Râșnov

Transfăgărășan

Da, clar, Transalpina este de departe cel mai frumos drum/cea mai frumoasă zonă pe care l-am văzut/am văzut-o, dar n-am cum…îmi este imposibil să vorbesc despre ea și să nu vorbesc și despre Transfăgărășan. După părerea mea, este împărțit în trei zone superbe: barajul Vidraru, lacul Bâlea și zona de șosea de după lac (zona care, pe GPS, apare ca și când ar fi fost desenată de un țânc de 4 ani).

Recunosc, Vidraru este zona mea preferată, dar asta poate și pentru că mă influențează pozele frumoase pe care am reușit să le fac acolo. Lacul Vidraru completează peisajul, clar. A, și bineînțeles, cine are curaj si cam 100 de euro, poate face bungee jumping (nu fac parte din categoria asta și nu cred că voi face vreodata).

Image

Image

În zona Bâlea, frig. Dar frig-frig. Oricând. Vară, iarnă, frig. Dar cine se mai gândește la frig, când priveliștea te lasă fără cuvinte? Priveliștea, lacul, hotelul, ciorba delicioasă, brânza vândută pe margini…toate astea m-au convins să pun Transfăgărășnul pe locul 2 în topul preferințelor mele la capitolul “peisaje”.

Image

Dacă pe Transalpina am găsit măgăruși, pe Transfăgărășan am găsit oi. Muuuuulte oi.

Image

Șerpișorul ăla dintre Bâlea și comuna Cârțișoara, județul Sibiu, dă stări de amețeală oricui are rău de mașină. Nu recomand plecarea la drum cu stomacul plin sau fără câteva pungi. Bine, din punctul meu de vedere, onduirea drumului are tot farmecul.

Image

Părerea mea este că traseul merită parcurs complet, de la sud la nord. Merită văzut.